Liuba Ceban
Summary
Suicidology as a research field of the related phenomenon has very little visibility and
recognition in R. Moldova. By becoming acquainted with the field the complexity of the realities
around the phenomenon will be presented in a light of interdisciplinary initiatives and research
that bring up the existing classical approaches as well as creates space for new development,
research and initiatives. A special attention will be paid to the need to develop national
suicidological thinking and action.
Istoricul dezvoltării gândirii suicidologice în lume și în R. Moldova
Reflecțiile, atitudinile și dezbaterile despre suicid au o adâncă istorie în culturile și religiile
antice, care abordau fenomenul din diferite perspective. Grecia Antică tolera, chiar idealiza
suicidul la persoane de nivel superior în societate, totodată condamnându-l la oameni obișnuiți sau
sclavi. Romanii priveau sinuciderea mai degrabă neutru, dar pozitiv la elite, fără a da o mare
apreciere vieții. Majoritatea marilor religii ale lumii precum hinduism, creștinismul, iudaismul
condamnă inițiativa omului de a pune capăt vieții. Budismul și islamul lasă spațiul pentru explorare
a contextului, în islam rata suicidului se consideră a fi cea mai mică.
Conform manualului Oxford de suicidologie și prevenire a suicidului, ”numeroasele
cercetări arată că religiozitatea practicată ca și sursă de speranță și siguranță reduce riscul depresiei
în timpuri dificile, facilitează recuperarea și diminuează riscul suicidului. Religiozitatea
experimentată ca și sursă a mâniei și fricii probabil are un efect opus. Conexiunile sociale și
siguranță în Dumnezeu sunt modus operandi” [9]
Creștinismul, odată cu instituționalizarea acestuia, a pierdut din apreciere a vieții și
importanței fiecărui individ, conexiunilor între credincioși, dezvoltând gândire critică față de tot
ce numea ”păcat”, fără a diferenția valoarea persoanei și fapte. Fenomenul suicidului a fost privit
ca și un păcat împotriva vieții, fără să se mai intre în esența importanței individului.
Dezbaterile asupra fenomenului suicidului au fost continuate de teologi, cercetători, autorități până
la Iluminism, iar în secolul XIX a fost pe-alocuri romantizat și considerat în pas cu vremurile, mai
ales la apariția romanului renumit atunci a lui Goethe ”Tristețea tânărului Werther”. Inspirația
suicidului din roman a fost urmată ca și exemplu de către mai mulți artiști și tineri, dând mai apoi
denumirea ”efectului Werther” evenimentelor din spațiul public, ce contribuie la promovarea
fenomenului suicidului. [6, pag. 6]
La sfârșitul secolului al XIX-lea Emile Durkheim introduce analiză socială a sinuciderilor
în Europa, iar perioadă este marcată prin trecerea de la termenii de acuzații la importanța
compasiunii, înțelegerii și prevenirii fenomenului și la un ton discret în secolul XX, clasic numind
realitățile în jurul suicidului ca probleme de sănătate mintală. Prevenirea suicidului în secolul XXI
rămâne o provocare în timp ce o mulțime de tabu-uri, clișee, rușine, frici și vină necesită provocare
și abordare proactivă în societate.
Unul din fondatorii suicidologiei contemporane este considerat Edwin S. Shneidman
(1918-2009), psiholog clinician American. Istoria lui de implicare în subiect a fost motivată de
cazuri de suicid al militarilor, părinților cărora în virtutea activității profesionale trebuia să creeze
scrisori cu exprimarea condoleanțelor. Căutarea înțelegerii acestor decese, al fenomenului, cât și
explorarea morții în romanul ”Mobi Dick” de Melville (1853), de care era pasionat, au făcut din
subiect o misiune a vieții, pledând pentru înțelegerea comprehensivă a fenomenului și dându-i fața
umană. Împreună cu colegii săi fondează primul centrul de prevenire a suicidului în SUA, primul
telefon de încredere, iar în 1968 - Asociația Americană a Suicidologiei. Contribuția la dezvoltarea
gândirii suicidologice este considerată prin studiile și aportul la înțelegerea fenomenului, cât și
importanța abordării interdisciplinare.[4, pag.5]
Pe continentul European suicidologia este intens studiată și are istoria sa și în Regatul Unit.
În anul 1953 la Londra este fondată organizația Samaritans, o organizație seculară, cu denumirea
inspirată din parabola biblică a bunului samaritean. Fondatorul acesteia este vicarul Chad Varah,
care marcat de istoriile de suicid a enoriașilor săi decide să lanseze prima linie telefonică la care
să se ofere susținere emoțională pentru persoanele care luptă să facă față gândurilor suicidare.
Inițiativa depășește hotarele țării, creându-se în anul 1974 de către Chad Varah Rețeaia
Internațională Befrienders, o organizație internațională cu 349 de centre ce oferă susținere
emoțională în 32 de țări, ale cărei membră începând cu anuș 2015 este și Linia Verde pentru
Prevenirea Suicidului www.pentruviata.md din R. Moldova.
Un al fondator al suicidologiei este considerat colegul lui Edwin S. Shneidman, Norman
L. Farberow, care a adus cercetările pe fenomenul suicidului în spațiul academic. Împreună cu
Erwin Ringel, psihiatrul și neurologul din Austria, care și-a dedicat viața prevenirii suicidului, au
fondat în anul 1960 Asociația Internațională pentru Prevenirea Suicidului, organizație cu renume
în domeniu, care are o relație oficială cu Organizația Mondială a Sănătății. Asociația este dedicată
cauzei prevenirii suicidului și funcționează ca și un cadru de dezbateri, cercetare și conexiune
pentru profesioniștii preocupați de domeniu, cât și pentru persoanele într-un fel sau altul afectate
de comportamentul suicidar, inclusiv pentru supraviețuitorii tentativelor de suicid. În R. Moldova
este reprezentată începând cu anul 2015 de către Asociația Obștească ”Altruism”.
Printre mulți specialiști ai secolului XX, care au influențat gândirea suicidologică îl putem numi
și pe Dr. Israel Orbach (1943-2010), originar din Kârgâzstan, emigrat în 1948 în Israel, care a fost
practician, cercetător și profesor în psihologie clinică, totodată specializându-se în cercetarea și
prevenirea suicidului. A dedicat peste 40 de ani din viața sa domeniului, fiind și unul din fondatorii
și primul Președinte al Asociației Israeliene de prevenire a suicidului. Dr. Orbach a publicat mai
multe cărți, inclusiv ”Copiii care nu doresc să trăiască: înțelegerea și tratarea copilului suicidar”,
precum și sute de capitole și articole științifice. A câștigat mai multe premii internaționale pentru
contribuția sa la înțelegerea fenomenului. Dr. Orbach a fost remarcat și pentru abilitatea sa unică
de a empatiza și de a ajuta persoanele în criza suicidară.
Secolul XX este marcat de o creștere furtunoasă a inițiativelor în suicidologie. Sunt lansate
numeroasele centre de cercetare, programe academice și servicii de susținere emoțională unele
având istorie de peste 50 de ani. Regatul Unit, Norvegia, Franța, țările din Orientul Mijlociu, Asia
și Australia au o istorie autohtonă de cercetare și activism în prevenirea suicidului, aproximativ
30 de țări având politici în prevenirea suicidului la nivel național.
Inițiativele secolului XXI în prevenirea suicidului au o bază de instruiri, cercetări și servicii solide,
care sunt fondate pe evidențe și promovează un spirit empatic. Eforturile multidisciplinare de
creare a soluțiilor pentru a preveni tragedia suicidului și de a aduce o față umană fenomenului sunt
remarcabile și constituie motiv pentru crearea unui spațiu consolidat de abordare a fenomenului în
R. Moldova.
În secolul nostru cauza prevenirii suicidului iese din spațiul centrelor de cercetare, studii și
de prestare a serviciilor și devine o mișcare publică ce consolidează eforturile de a sparge tăcerea,
înlătura clișeele, excluziunea socială și discriminarea față de persoanele care se confruntă cu
realitățile în jurul fenomenului. La 10 septembrie 2003 Organizația Mondială a Sănătății inițiază
marcarea Zilei Internaționale pentru Prevenirea Suicidului, iar în anul 2012 primul eveniment
public de amploare în R. Moldova este organizat de către Asociația Obștească ”Altruism”.
În anul 2014 Organizația Mondială a Sănătății creează un set de recomandări și standarde
pentru toate țările cu scop de a facilita crearea cadrului legal de prevenire a suicidului. Aceste
recomandări sunt deocamdată trecute cu vederea în R. Moldova.Cu toate eforturile enorme
dedicate prevenirii acestui fenomen, foarte puține programe și inițiative au evidențe ale succesului
în prevenirea suicidului la nivel mondial, dar și în R. Moldova, unde asistăm la o abordare
sporadică a fenomenului, cu inițiative, conexe altor cauze și fără interes pentru crearea viziunii
strategice naționale integre. Centrul de Resurse pentru Prevenire a Suicidului
”Mirt”(www.mirt.md), fondat în anul 2014, este singurul centru specializat și cu vizibilitate
națională și internațională în domeniu, care a adus în țară expertiza și standarde internaționale în
prevenirea suicidului prin 2 conferințe naționale, materiale de prevenire a suicidului pentru
profesioniști, servicii pentru cetățeni și acțiuni de sensibilizare promovare a cauze inclusiv în masă
și la nivel de autorități centrale.
Gândirea suicidologică modernă vizează cercetările comprehensive ale realităților din jurul
fenomenului suicidului. Având în vedere complexitatea acestor realități specialiștii din psihologie,
sociologie, medicină, antropologie, teologie, statistică, asistență socială, etc. continuă să fie
preocupați de subiect din perspectiva paradigmei sănătății mintale. Spațiul de cercetare, inițiative
și studii în domeniu are încă multe pete albe care trebuie să fie acoperite cu creativitatea, pasiunea
și cunoștințele noi, cât și voință, resurse și un cadru creat și dezvoltat, ce ar mișca înainte
paradigmele suicidologiei, inclusiv și în R. Moldova.
Realitățile în jurul fenomenului suicidului și suicidologia în R. Moldova
Suicidologia ca domeniu strategic de cercetare, intervenție, activism public și dezvoltare
profesională are foarte puțină vizibilitate și recunoaștere în R. Moldova. Dacă lucrarea lui Émile
Durkheim, ce abordează fenomenul suicidului și realitățile în Europa în s. XIX este una de referință
pentru mulți specialiști, abordarea multidimensională, istoricul și rezultatele cercetărilor
internaționale a fenomenului suicidului, recomandările organizațiilor internaționale cu renume
sunt puțin cunoscute cetățenilor, mediului academic și profesional, cât și factorilor de decizie la
noi în țară.
Este nevoie de a face cunoștință cu acest domeniu, care trasează o cale de cunoaștere a
complexității realităților în jurul fenomenului suicidului, cât și o oportunitate de a le vedea în
lumină nouă, profundă. Multiplele inițiative și cercetări interdisciplinare, ce se bazează pe
existența abordărilor deja devenite clasice ne provoacă să creăm spațiul autohton pentru
dezvoltare, cunoaștere și inițiative noi în suicidologie.
Suicidul rămâne un fenomen trist, dureros și greu de înțeles și este acoperit de o mulțime
de tabu-uri și clișee în lume, dar și în R. Moldova. Conform statisticilor Organizației Mondiale a
Sănătății, anual lumea pierde prin suicid 800.000 de persoane. Biroul Național de Statistică
prezintă un număr de 500-700 de persoane care mor prin suicid anual R. Moldova, dintre care 20-
30 sunt copii și adolescenți. Această cifră depășește numărul persoanelor pe care le pierdem anual
prin accidente rutiere sau prin omucidere.
Din cauza incidenței răspândite a realităților tragice, prevenirea suicidului ne privește pe
fiecare pentru că din păcate pot atinge pe oricine. Este o problemă cu impact negativ larg la nivel
personal, în familii, comunități, raioane. R. Moldova ca țară pierde mult în urma acestui fenomen
neexplorat. În fiecare caz de suicid sunt afectate 7-10 persoane, generații la rând, este afectat
nivelul de dezvoltare intelectuală și de sănătate fizică, psihică și emoțională a copiilor care sunt
expuse la realități dure ale pierderilor prin suicid, se pierde potențialul uman al adolescenților și
tinerilor, suntem sărăciți de experiențe profesionale, de viață și de talente nerealizate ale
persoanelor adulte, ce pleacă dintre cei vii prin suicid. Totodată, complexitatea impactului
fenomenului este departe de a fi una cunoscută și cercetată.
Statisticile acestea triste sunt deseori exploatate greșit și senzațional [6, pag. 8] în spațiul
public, inclusiv și idea precum că rata fenomenului este în creștere la noi în țară. Din păcate
specialiștii media, dar și din diferite instituții , din interes pentru imagine și neinformați ne creează
un interes anxios de a ”consuma” astfel de mesaje. Această abordare a realităților, precum că rata
suicidului este în creștere umbrește alte date șocant de des întâlnite, dar ținute sub preș sau
ignorate. Din cauza prejudecăților sociale, inclusiv la specialiști, nu se ține cont de toată
complexitatea realităților în jurul fenomenului suicidului. Dar și idea precum că în R. Moldova
avem o rată de suicid în creștere, la general sau la copii, se contrazice prin statisticile la nivel
național, care prezintă un număr mai mult sau mai puțin stabil de la an la an. Din păcate, alte
realități în jurul fenomenului sunt puțin cunoscute, inclusiv nivelul de excluziune socială a celor,
ce se confruntă cu suicidul [1].
Conexe suicidului avem realități ce țin de tentative de suicid, numărul cărora nu se
cunoaște în R. Moldova. Organizația Mondială a Sănătății recomandă să înmulțim cu 20 numărul
persoanelor decedate ca să aflăm incidența ratei tentativelor de suicid. Această recomandare ne
trezește reacții contradictorii, de la șoc cu privire la idea că anual în R. Moldova s-ar putea să aibă
loc 10.000 de tentative de suicid, 27 pe zi, la responsabilitate cu privire la implicarea personală în
prevenirea suicidului, la confuzii cu privire la motivele din care aceste realități sunt foarte puțin,
sporadic abordate la nivel național, cât și la sentimente de indignare pentru nedreptate socială,
discriminare și umilire, strigătoare la cer în unele cazuri, prezentate în presă.
Pe lângă suicid și tentative de suicid nu putem să nu menționăm și grupul persoanelor vulnerabile,
care au pierdut sau s-au confruntat cu riscul pierderii persoanei dragi prin suicid. Mai avem și
grupul vulnerabil al persoanelor care asistă la tragedie voluntar sau involuntar sau sunt prezente la
locul tragediei din motive personale sau profesionale, oamenii, care au nevoie de protecție și
asistență psihologică și uneori medicală specializată.
Deși marea majoritatea, aproximativ 90% din persoane, care au tentative de suicid, rămân
in viață, acesta nu este un motiv pentru a ne relaxa. Pe de o parte pentru că o viață pierdută prin
suicid și impactul acesteia este enorm de mare pentru societate, dar și pentru că tentativele de
suicid deseori pot avea un caracter repetitiv, mai ales în primul an al apariției ideației suicidare sau
la apariția factorilor de risc noi. Realitățile în jurul repetivității acestui fenomen și disponibilității
măsurilor de intervenție aplicate la necesități specifice la fel sunt puțin sau deloc explorate și
cunoscute la noi în țară.
Mai există un fenomen conex suicidului, care este foarte puțin abordat și studiat - realitatea
prezenței ideației sau gândurilor suicidare la o populație mult mai mare, incidența căreia, iar, în
R. Moldova nu se cunoaște. Ori, cercetarea evidențelor în jurul ideației suicidare și mai ales
recunoașterea acesteia la fazele incipiente sau a factorilor, care ar putea crea spațiu pentru apariția
acesteia, este foarte importantă pentru a ajuta procesul de creare și implementare a terapiilor
medicamentoase și psihologice, cât și pentru inițiative strategice pentru prevenirea fenomenului la
nivel de țară.
Realitățile în jurul fenomenului suicidului rămân a fi puțin cunoscute în R. Moldova, iar
dacă, în intenția noastră de a le înțelege ne vom baza doar pe cercetări și instrumente de intervenție
ample internaționale sau pe cercetări superficiale sporadice naționale, ce neglijează nevoile
strategice ale țării în domeniu, nu vom face un pas serios către scăderea ratei și incidenței
fenomenului. Organizația Mondială a Sănătății subliniază [12] nevoia asumată de analiză
situațională meticuloasă a fenomenului suicidului și a realităților conexe la nivel național.
Psihologii, medicii, lideri religioși, polițiștii, oamenii legii, statisticienii, asistenții sociali,
creatori de politici sunt parte din lanțul intervențiilor în prevenirea suicidului la nivel individual,
de comunitate sau național. O varietate largă de profesioniști, de la cercetători, specialiști pe
prevenire, intervenție în criză și post-criză la autoritățile publice locale și centrale, cât și creatori
de politici publice și forțe politice ar trebui să aibă o sensibilitate la prevenirea acestui fenomen
tragic, mai ales la copii.
Repere pentru dezvoltarea suicidologiei în R. Moldova
În ciuda multiplelor păreri, prejudecăți și clișee fenomenul suicidului este o problemă de
sănătate mentală. Atribuirea fenomenului la acest grup de probleme presupune că oamenii, care se
confruntă cu acest fenomen, au nevoie de ajutor specializat în primul rând. Totodată, pe lângă
recunoașterea și diferențierea crizei suicidare ca și un simptom al unei disfuncții mintale, este
nevoie să se diferențieze criza suicidară ca rezultat al evenimentelor traumatizante din viață, fără
prezența unei boli mintale. Nu oricine, care se gândește la suicid, este pacientul medicului, de
aceea prevenirea suicidului vizează întreaga societate, fără a atribui responsabilitatea doar unui
segment de specialiști.
Intervenția în situația clienților cu criză suicidară are un caracter interdisciplinar, conectând
și explorând relația dintre schimbările sociale, relațiile, istoricul traumelor, starea de sănătate și
alte realități cărora trebuie să se acorde o atenție deosebită. Un specialist, indiferent de domeniu
din care provine, interesat în înțelegerea complexă a realităților din jurul fenomenului va ține cont
de teoriile sociale, psihanalitice, psihologice, neurobiologice și genetice, cât și de teoriile
integrative în abordarea fenomenului suicidului.
Înainte de orice tip de intervenții la nivel național, comunitar sau individual, cunoașterea
realităților în jurul fenomenului suicidului de către specialiști ar trebui să înceapă cu înțelegerea
conceptelor și cercetarea empirică și clinică a fenomenului, bazată pe evidențe. Aceasta nu este
integră fără cunoștințe despre impactul tragediilor, despre realitățile în jurul tentativelor de suicid
și despre ideație suicidară. Cunoașterea complexă a fenomenului include și necesitatea
considerației și față de particularitățile vârstelor, la care pot apărea, apar sau au apărut realitățile
în jurul suicidului, cât și față de repetivitatea acestora.
Pregătirea profesională a specialiștilor care lucrează direct cu cetățenii ar trebui să conțină
obligatoriu dezvoltarea cunoștințelor și capacităților cu privire la evaluarea și recunoașterea
realităților pre-suicidare, evaluarea nivelului de risc, reducerea nivelului de stres în criză suicidară
și riscului de tentativă de suicid, motivarea și dezvoltarea capacității clienților de a face față crizei
suicidare, cât și tehnicile de comunicare cu persoane în criză suicidară. Cunoașterea dinamicii
stărilor psihologice precum disperarea, neajutorarea, durerea psihologică, singurătatea, ș.a. fac
parte integrantă din pregătirea pentru intervenții eficiente în criză suicidară.
Pe lângă informații teoretice nu putem să omitem valoarea atitudinii empatice autentice a
specialistului față de realitățile în jurul fenomenului și față de persoanele asistate. O personalitate
empatică, o atitudine de respect necondiționat, considerația, fonul emoțional fără prejudecăți și
capacitatea de a asculta contribuie la reducerea nivelului de risc înalt în criză suicidară.
Instruiri și dezvoltarea bunelor practici în intervenții de urgență a specialiștilor este un alt
domeniu ce cere investiție în prevenirea suicidului în R. Moldova. Colectarea datelor și
diversificarea acestora cu referire la realitățile multiple cu privire la suicid, cât și diseminarea și
interpretarea prietenoasă prevenirii suicidului a acestora constituie un imperativ în analiza
situațională cu privire la fenomen în R. Moldova.
Este important să menționăm și necesitățile de avansare a cercetărilor neurobiologice în R.
Moldova cu scop de identificare a potențialului suicidar al pacienților medicali. La nivel
internațional interesul față de factorii neurobiologici și genetici la persoane suicidare este în
creștere fiind motivat pe de o parte de intenția nobilă de a salva vieți, pe de altă parte - de
preocupările de a crea instrumente de măsurare, inclusiv teste neurobiologice pentru identificarea
potențialul suicidar, cât și pentru a descrie cauzalitatea comportamentului suicidar în
neurobiologie.[17]
Totodată, specialiștii implicați în terapie trebuie să cunoască faptul că numeroasele
cercetări indică corelația dintre factorii ereditari și de mediu în apariția ideației suicidare. [15, pag.
2] Unele sugerează că prezența disfuncțiilor creierului la nivel de serotonină îmbinate cu istoria de
traumă din copilărie măresc riscul suicidului. Dacă în copilărie persoana a fost expusă
comportamentului violent, în mod special al părinților cu atitudine ambivalentă față de copil, pe
parcursul dezvoltării acestuia ambivalența a avut un impact. Deseori în momentul actului violent
copilul renunță la sine și ”se identifică” cu părintele violent pentru a nu se confrunta în suflet de
sentimentul de neputință. Copilul preia asupra lui ostilitatea părintelui și se simte vinovat. Apoi
copilul ”reconstruiește” trauma prin a se trata pe sine umilitor, precum a și fost tratat. Cercetările
demonstrează că abuzul sexual și fizic duce la riscul înalt de suicid. Iar copiii, care au dobândit
abilitatea de respingere de sine, de disociere sau deconectare de la sine, prezintă riscul sporit de
suicid. [15, pag. 2] [16]. Suicidologul I. Orbach, PhD, spune că persoanele suicidare "au o
toleranță înaltă la trauma și durerea fizică prin disociere. Și un nivel scăzut de toleranță față de
durerea mentală. Și această durere caracterizează persoana suicidară” [14].
În concluzie, complexitatea fenomenelor sociale în jurul suicidului, ce au impact negativ
cere o abordare preventivă proactivă și consecutivă. Pentru a preveni suicidul în R. Moldova este
nevoie de implicarea și formarea unei gândiri suicidologice la specialiști, care la rândul său vor fi
în stare să intervină calitativ să prevină fenomenul, dar și dormarea gândirii prietenoase prevenirii
suicidului la populație în mare. Doar programe de prevenire bazate pe evidențe, care nu conțin
mituri și clișee și care sunt prietenoase principiilor prevenirii suicidului au șanse să ne aducă o
scădere treptată, dar sigură a fenomenului suicidului.
Conform recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății [12], eforturile de prevenire ar
trebui să fie unite într-o viziune strategică națională care să pledeze pentru cercetarea realităților
în jurul suicidului în R. Moldova, și care să fie bazate pe standarde și experiența vastă largă, pe
care o are suicidologia cu o istorie de peste 50 de ani la nivel internațional. Aceste recomandări
atrag atenția necesității formării continuu în suicidologie în conformitate cu ultimele cercetări si
descoperiri în domeniu. Formarea gândirii suicidologice la diferiți specialiști este un imperativ
pentru prevenirea fenomenului și a realităților conexe în R. Moldova.
Bibliografie
- Abordări ale EXCLUZIUNII SOCIALE în Republica Moldova, Maria Vremiş, Chişinău,
2010 ,
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Excluziune_soc/Excluziune_soc
_ROM.pdf - Assessment and Treatment of Patients With Suicidal Behaviors, A Quick Reference Guide,
American Psychiatric Association, 2003,
http://psychiatryonline.org/pb/assets/raw/sitewide/practice_guidelines/guidelines/suicideguide.pdf - CMU, Pitt Brain Imaging Science Identifies Individuals With Suicidal Thoughts, Shilo Rea,
2017, (15.12.2017) https://www.cmu.edu/dietrich/news/news-stories/2017/october/brainimaging-science-identifies-suicidal-thoughts.html - Edwin S. Shneidman on Suicide, Antoon A. Leenaars, Suicidology Online, 2010, 1:5-18,
http://www.suicidology-online.com/pdf/SOL-2010-1-5-18.pdf (15.12.2017) - Encountering Patient Suicide: The Need for Guidelines, Richard Balon, M.D., Academic
Psychiatry, 31:5, September-October 2007, 336
http://www.psychiatry.utoronto.ca/wp-content/uploads/2011/01/EncounteringSuicide
Need_for_Guidelines.pdf (15.12.2017)
147 - Ghidul pentru media ”Reflectarea subiectului suicidului în presă”, Centrul de Resurse pentru
Prevenirea Suicidului ”Mirt”, AO ”Altruism” 2014 - Low plasma BDNF is associated with suicidal behavior in major depression, Yong-KuKim,
Progress in Neuro-Psychopharmacology and Biological Psychiatry, Volume 31, Issue 1, 30
January 2007, Pages 78-85,
http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0278584606002880 (15.12.2017) - Manualul pentru prevenirea suicidului în comunitate, Centrul de Resurse pentru Prevenirea
Suicidului ”Mirt”, AO ”Altruism” 2017 - Oxford Textbook of Suicidology and Suicide Prevention, Danuta Wasserman and Camilla
Wasserman, http://oxfordmedicine.com/view/10.1093/med/9780198570059.001.0001/med9780198570059-chapter-2 (15.12.2017) - Practice guideline for the Assessment and Treatment of Patients With Suicidal Behaviors,
2003,
https://psychiatryonline.org/pb/assets/raw/sitewide/practice_guidelines/guidelines/suicide.pd
f (15.12.2017) - Practice manual for establishing and maintaining surveillance systems for suicide attempts
and self-harm, World Health Organization, 2016 http://www.who.int/mental_health/suicideprevention/attempts_surveillance_systems/en/ (15.12.2017) - Preventing Preventing suicide suicide A global imperative A global imperative, WHO, 2014
http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/131056/1/9789241564779_eng.pdf - Public Health Action for the prevention of Suicide, WHO, 2012,
http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/75166/1/9789241503570_eng.pdf (15.12.2017) - Statistici: rata suicidului în R. Moldova NU este în creștere, însă este alarmant de MARE,
Centrul de Resurse pentru Prevenirea Suicidului “Mirt”, 2016
http://mirt.md/statistici-rata-suicidului-in-r-moldova-nu-este-in-crestere-insa-este-alarmantde-mare/ (15.12.2017) - Suicide and the Suicidal Body, Israel Orbach, (2003), Suicide and Life-Threatening
Behavior: Vol. 33, No. 1, pp. 1-8. - Suicide: what therapists need to know, Lisa Firestone, American Psichological Association,
http://www.apa.org/education/ce/suicide.pdf (15.12.2017) - Suicidology, or the Science of Taking One’s Life, Ben Panko,
https://scientificmood.wordpress.com/2015/03/06/suicidology-or-the-science-of-takingones-life/ (15.12.2017) - The Language of Suicidology, Morton M. Silverman, MD, he American Association of
Suicidology, Suicide and Life-Threatening Behavior 36(5) October 2006 519 2006
https://msrc.fsu.edu/system/files/Silverman%202006%20The%20language%20of%20suicid
ology.pdf (15.12.2017)